Astmul bronșic: ce este, ce simptome are și cum poate fi controlat
Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii, care determină episoade recurente de respirație dificilă (dispnee), tuse, wheezing (șuierături în piept) și senzație de constricție toracică.
Căile respiratorii devin hipersensibile și reacționează exagerat la anumiți factori, ceea ce duce la îngustarea lor, îngreunând respirația. Astmul poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecvent diagnosticat în copilărie și adolescență.
Cauze și factori de risc
Cauza exactă a astmului nu este complet cunoscută, dar este rezultatul unei combinații între factori genetici și factori de mediu.
Ce favorizează apariția astmului?
- Predispoziția genetică (istoric familial de astm sau alte boli alergice)
- Alergeni respiratori (praf, acarieni, polen, mucegai, păr de animale)
- Infecții respiratorii frecvente în copilărie
- Expunerea la fum de țigară (inclusiv pasiv)
- Poluarea aerului, iritanți chimici
- Factori profesionali (inhalarea de vapori toxici sau pulberi)
- Obezitatea
- Stresul și emoțiile intense
- Schimbările bruște de temperatură sau efortul fizic intens
Simptome
Astmul bronșic poate avea simptome ușoare, moderate sau severe. Acestea pot apărea spontan sau în episoade (crize de astm):
- Dificultăți de respirație (dispnee), mai ales la efort sau noaptea
- Tuse seacă, persistentă, adesea agravată noaptea sau dimineața
- Respirație șuierătoare (wheezing) – un sunet specific, ca un fluier, în timpul expirației
- Senzație de apăsare sau constricție în piept
- Oboseală sau dificultăți în vorbire în cazurile mai severe
Criza de astm este o agravare bruscă a simptomelor care necesită tratament imediat – în unele cazuri poate pune viața în pericol.
Cum se diagnostichează astmul bronșic?
Diagnosticul de astm bronșic se stabilește de medicul pneumolog sau alergolog, prin:
- Istoricul clinic (simptomele, frecvența și factorii declanșatori)
- Auscultația pulmonară (detectarea wheezing-ului)
- Spirometrie – test ce măsoară funcția pulmonară, confirmând obstrucția reversibilă a bronhiilor
- Testul bronhodilatator – evaluarea răspunsului la medicamente care dilată căile respiratorii
- Teste alergologice, dacă se suspectează astmul alergic
Este periculos astmul bronșic?
Astmul netratat sau controlat necorespunzător poate duce la:
- Crize frecvente și severe care pot necesita spitalizare
- Scăderea calității vieții
- Oboseală cronică și performanță fizică redusă
- Complicații respiratorii, cum ar fi infecțiile repetate sau chiar insuficiența respiratorie
Totuși, cu tratamentul corect, majoritatea pacienților cu astm pot avea o viață normală.
Ce putem face dacă avem astm bronșic? Există tratament?
Da, există tratamente eficiente care pot controla simptomele și preveni crizele.
- Tratament medicamentos (prescris de medic)
- Inhalatoare cu corticosteroizi – reduc inflamația căilor respiratorii (tratament de fond)
- Bronhodilatatoare cu acțiune rapidă – pentru crize (ex: salbutamol)
- Bronhodilatatoare cu acțiune prelungită, combinate uneori cu corticosteroizi inhalatori
- Antileucotriene sau anticorpi monoclonali în formele severe
- Evitarea factorilor declanșatori
- Evitați alergenii, fumul de țigară, poluarea, aerul rece sau prea uscat
- Tratați prompt infecțiile respiratorii
- Gestionați stresul
- Monitorizarea bolii
- Folosirea unui debitmetru pentru a verifica zilnic fluxul expirator de vârf (PEF)
- Urmărirea simptomelor și adaptarea tratamentului împreună cu medicul
- Educație și stil de viață
- Respectarea tratamentului, chiar și în lipsa simptomelor
- Practicarea regulată a unui sport moderat, cu încălzire înainte
- Vaccinare anuală antigripală și anti-pneumococică
Prevenție și sfaturi utile
- Evitați fumatul și expunerea la fum pasiv
- Mențineți casa curată, fără praf și mucegai
- Folosiți huse antiacarieni pentru saltele și perne
- Monitorizați alergenii sezonieri (cum ar fi polenul) și evitați expunerea în perioadele de vârf
- Consultați periodic medicul și ajustați tratamentul în funcție de severitatea bolii
Astmul bronșic este o boală cronică frecventă, dar cu un control bun și un tratament adecvat, persoanele afectate pot trăi activ și fără limitări. Colaborarea constantă cu medicul, evitarea factorilor de risc și educația privind gestionarea crizelor sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și a menține o calitate bună a vieții.
