Descoperă cele mai noi tehnologii medicale, povești inspiraționale ale pacienților și informații valoroase despre sănătate. Blogul Neolife este locul unde știința și empatia se întâlnesc pentru a vă oferi o perspectivă clară asupra tratamentelor oncologice și progreselor din domeniul medical.
Formă de cancer pulmonar care afectează alveolele și bronhiolele. Clasificat anterior ca entitate separată, acum integrat în adenocarcinoamele pulmonare.
Apariția multiplă de adenoame, cu potențial de transformare malignă în anumite cazuri (ex: adenomatoza familială colonică – risc crescut de cancer colorectal).
Tumoră malignă rară a vaselor de sânge sau limfatice. Este agresiv și poate apărea oriunde în organism, dar mai frecvent la nivelul pielii, ficatului sau sânului.
Deși nu este o tumoră, este o afecțiune hematologică gravă în care măduva osoasă nu produce suficiente celule sangvine; poate fi confundată cu unele tipuri de leucemii sau poate apărea după tratamente oncologice.
Formă agresivă de limfom non-Hodgkin, frecvent întâlnită la copii. Există variante endemice (Africa), sporadice și asociate cu imunodeficiențe (HIV). Se asociază adesea cu virusul Epstein-Barr.
Termen general pentru o tumoră malignă care provine din țesuturi epiteliale. Este cel mai frecvent tip de cancer și include multiple subtipuri: carcinom scuamos, adenocarcinom, carcinom bazocelular etc.
Stadiu incipient de cancer, în care celulele maligne nu au invadat încă țesuturile adiacente. Exemple: carcinom in situ al colului uterin (CIN III), al sânului (DCIS).
Cancer rar al căilor biliare (intra- sau extrahepatice). Are prognostic rezervat și se asociază cu inflamații cronice ale căilor biliare (ex: colangită sclerozantă primitivă).
Modificare anormală a celulelor unui țesut, considerată o leziune precanceroasă. Displaziile pot apărea la nivelul colului uterin, esofagului, colonului etc., și variază ca severitate (ușoară, moderată, severă).
Tumoră cerebrală rară, embrionară, cu comportament malign, observată mai ales la copii. Termen folosit mai des în literatura mai veche, azi înlocuit de denumiri mai specifice (ex: meduloblastom).
Rar, țesutul endometrial ectopic din endometrioză se poate transforma în cancer (de obicei carcinom cu celule clare sau endometrioid). Apare mai ales în ovare.
Tumoră a sistemului nervos central care provine din celulele ependimare ce căptușesc ventriculii cerebrali și canalul central al măduvei spinării. Poate fi benign sau malign, în funcție de gradul histologic.
Leziune benignă, reactivă, de obicei la nivel gingival. Poate fi confundată cu formațiuni tumorale adevărate, necesitând biopsie pentru diagnostic diferențial.
Leziune roșiatică net delimitată a mucoasei (adesea orală sau genitală), considerată o leziune premalignă cu risc crescut de transformare în carcinom scuamos.
Tumoră malignă osoasă agresivă, frecventă la copii și adolescenți. Afectează în special oasele lungi și pelvisul. Răspunde bine la tratament multimodal (chimioterapie, chirurgie, radioterapie).
Tumoră, de obicei benignă, a glandelor suprarenale care secretă catecolamine. Unele forme pot fi maligne. Se asociază uneori cu sindroame genetice (MEN 2, von Hippel-Lindau).
Tumoră benignă a sânului, frecvent întâlnită la femei tinere. Este bine delimitată, mobilă și de obicei nedureroasă. Rar, poate suferi modificări proliferative.
Tumoră benignă formată din țesut fibros. Poate apărea pe piele, uter (fibrom uterin), tract gastrointestinal etc. Nu este malign, dar uneori crește semnificativ.
Complicație în care o tumoră invadează un organ vecin, ducând la formarea unui canal anormal (fistulă) – frecvent în cancerele pelvine sau colorectale.
Cancer de stomac, cel mai frecvent de tip adenocarcinom. Factori de risc includ infecția cu Helicobacter pylori, fumatul, dieta săracă în fibre și bogată în sare sau nitriți.
Tumoră neuroendocrină care secretă gastrină în exces, ducând la sindromul Zollinger-Ellison (ulcere multiple). Poate fi benignă sau malignă și este asociată uneori cu sindromul MEN1.
Tumoră cu celule germinale, de obicei localizată în creier (în special regiunea pineală) sau în gonade. Răspunde bine la radioterapie și chimioterapie.
Tumoră cerebrală care provine din celulele gliale (de susținere) ale sistemului nervos central. Include mai multe subtipuri: astrocitom, oligodendrogliom, glioblastom etc.
Tumoră solidă extramedulară formată din celule mieloide imature, asociată frecvent cu leucemie mieloidă acută (numit și chlorom datorită culorii verzui a masei tumorale).
Forma principală de cancer primitiv al ficatului, frecvent asociat cu hepatite cronice B/C și ciroză hepatică. Este agresiv și are risc mare de metastazare.
Acumulare de lichid în cavitatea pleurală, cauzată de metastaze pleurale (ex: în cancer pulmonar, mamar, ovarian). Lichidul conține adesea celule maligne.
Leziune precanceroasă în sân sau endometru, caracterizată prin proliferare celulară cu modificări atipice. Crește semnificativ riscul de transformare malignă.
Tip de limfom caracterizat prin prezența celulelor Reed-Sternberg. Are o evoluție relativ predictibilă și răspunde bine la tratament, mai ales în stadiile incipiente.
Formă agresivă de limfom cu celule B mari, caracterizată prin celule cu nucleu voluminos și activitate mitotică intensă. Actualmente clasificat în cadrul limfoamelor difuze cu celule B mari (DLBCL).
Tehnică utilizată pentru identificarea tipului de celule dintr-o tumoare hematologică (leucemii, limfoame) pe baza markerilor de suprafață celulară. Esențială în diagnostic și clasificare.
Prezența celulelor maligne care invadează un organ, țesut sau structură. Termen descriptiv folosit în imagistică sau histopatologie (ex: infiltrație hepatică, pulmonară, medulară).
Tumoră neuroendocrină, de obicei benignă, localizată în pancreas. Secreția de insulină în exces determină hipoglicemie severă. Poate face parte din sindromul MEN1.
Formă neinvazivă de cancer mamar (Ductal Carcinoma In Situ). Celulele maligne sunt prezente în canalele galactofore, dar nu au invadat țesutul mamar înconjurător.
Leziuni precanceroase localizate în epiteliul unor mucoase (col uterin – CIN, vulvă – VIN, anus – AIN). Risc crescut de progresie spre carcinom invaziv dacă nu sunt tratate.
Mutatie genetică frecventă în bolile mieloproliferative cronice (ex: policitemia vera, trombocitemia esențială, mielofibroza). Nu este o afecțiune în sine, dar are valoare diagnostică oncologică importantă.
Cancer rar al intestinului subțire, localizat în jejun. Poate provoca dureri abdominale, obstrucție intestinală și sângerări oculte. Este dificil de diagnosticat precoce.
Leziune pigmentată benignă situată la joncțiunea dermo-epidermică. Deși în mod normal este benign, poate fi considerat leziune precursorie pentru melanom, mai ales dacă suferă modificări de formă, culoare sau dimensiune.
Tumoră malignă vasculară asociată infecției cu virusul HHV-8. Frecventă la pacienții imunocompromiși, în special cei cu HIV/SIDA. Se manifestă prin leziuni violacee pe piele sau mucoase.
Leziune cutanată asemănătoare unui carcinom scuamos, dar cu evoluție rapidă și adesea regresie spontană. Necesită biopsie pentru diagnostic diferențial.
Marker utilizat în evaluarea gradului de proliferare a celulelor tumorale. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât tumora are o rată de creștere mai rapidă. Folosit frecvent în cancerul mamar, neuroendocrin etc.
Mutație genetică frecventă în cancerul colorectal, pulmonar și pancreatic. Prezența mutației poate influența negativ răspunsul la anumite terapii țintite (ex: anti-EGFR).
Afectează cel mai frecvent bărbații fumători. Simptom principal: răgușeala persistentă. Poate necesita laringectomie și tratamente oncologice asociate.
Tumoră benignă formată din fibre musculare netede. Cel mai frecvent exemplu este fibromul uterin (leiomiom uterin). Rareori, poate suferi transformare malignă (leiomiosarcom).
Formă rară, benignă dar bizară, de răspândire a leiomioamelor în cavitatea abdominală sau toracică, mai ales la femei tinere. Necesită diferențiere de metastaze.
Cancer al sângelui și măduvei osoase, caracterizat prin proliferarea necontrolată a celulelor hematopoietice imature. Există mai multe tipuri: leucemie acută limfoblastică (LAL), leucemie acută mieloblastică (LAM), leucemie cronică limfocitară (LLC), leucemie cronică mieloidă (LCM).
Tumoră malignă a sistemului limfatic. Se împarte în două categorii principale: limfom Hodgkin și limfom non-Hodgkin. Se poate manifesta prin adenopatii, febră, transpirații nocturne și scădere în greutate.
Afecțiune caracterizată prin acumularea anormală a mastocitelor în organe. Uneori poate fi asociată cu mutații oncogene și risc de transformare malignă (mastocitoză agresivă sau leucemie mastocitară).
Cancer malign al melanocitelor (celule pigmentare). Este cel mai agresiv tip de cancer de piele, cu potențial mare de metastazare. Factor major de risc: expunerea la radiații UV.
Transformarea reversibilă a unui tip de celule într-un alt tip. Uneori considerată leziune precanceroasă, în special în contextul esofagului Barrett sau metaplaziei intestinale gastrice.
Cancer al plasmocitelor, un tip de celule din măduva osoasă. Se manifestă prin dureri osoase, anemie, hipercalcemie, insuficiență renală și infecții recurente.
Moartea celulelor într-o zonă de tumoare, de obicei din cauza creșterii rapide și a irigării sanguine insuficiente. Poate indica un grad ridicat de agresivitate tumorală.
Tumoră malignă a copilăriei, care provine din celulele sistemului nervos simpatic. Se localizează frecvent în glandele suprarenale. Poate secreta catecolamine și are comportament foarte variabil.
Tumori care apar din celule neuroendocrine, localizate frecvent în tractul digestiv, plămân sau pancreas. Pot fi funcționale (secretă hormoni) sau nefuncționale. Pot varia de la bine diferențiate (low grade) la foarte agresive (high grade).
Tumoră benignă a nervilor periferici, adesea asociată cu neurofibromatoza tip 1. Pot apărea multiple leziuni cutanate și/sau plexiforme, uneori cu risc de transformare malignă.
Leziune pigmentată a pielii cu trăsături intermediare între un nev benign și un melanom. Necesită monitorizare atentă sau excizie dacă prezintă modificări.
Tumoră benignă formată din celule oncocitare (cu mitocondrii numeroase). Poate apărea în rinichi, glande salivare, tiroidă. În rinichi, se diferențiază greu imagistic de carcinom renal.
Gene care, atunci când suferă mutații, contribuie la transformarea malignă a celulelor. Exemple: HER2, RAS, MYC. Sunt ținte importante în terapiile personalizate.
Tumoră benignă osoasă, cel mai frecvent localizată la nivelul craniului și feței. Rar simptomatică, dar poate necesita excizie dacă produce compresie sau deformare.
Tumoră benignă mică, dureroasă, de obicei prezentă la adolescenți și tineri. Durerea este nocturnă și răspunde la antiinflamatoare. Se tratează prin excizie sau ablație.
Tumoră malignă osoasă, frecventă la adolescenți, localizată de obicei la nivelul metafizelor oaselor lungi (ex: femur, tibie). Este agresivă, dar tratabilă prin chimioterapie și chirurgie.
Adenocarcinomul seros de ovar este cel mai frecvent și agresiv tip. Simptomele apar tardiv (balonare, dureri pelviene, ascită). Se tratează prin chirurgie și chimioterapie.
Tumoră benignă care se dezvoltă din epiteliu. Se întâlnește frecvent pe piele, mucoasa orală, laringe sau vezică urinară. Poate fi asociat cu virusul HPV.
Virus cu transmitere sexuală, asociat cu multiple forme de cancer: col uterin, anus, orofaringe, vulvă, penis. Tipurile 16 și 18 sunt cele mai oncogene.
Sindroame clinice care însoțesc cancerul, dar nu sunt cauzate direct de tumora primară sau metastaze. Exemple: hipercalcemie, neuropatii, dermatomiozită.
Răspândirea extensivă a celulelor maligne în cavitatea peritoneală. Apare frecvent în cancerele ovariene, gastrice sau colorectale. Prognostic rezervat.
Proliferare localizată a plasmocitelor (precursor al mielomului multiplu). Poate apărea în os sau în afara măduvei (extramedular). Necesită monitorizare pentru progresie spre mielom.
Leziune precanceroasă a colonului sau rectului. Polipii adenomatoși pot evolua în timp spre cancer colorectal. Se detectează și se îndepărtează prin colonoscopie.
Unul dintre cele mai frecvente și letale tipuri de cancer. Se împarte în carcinom cu celule mici și carcinom non-microcelular (adenocarcinom, scuamos, etc.). Factori de risc principali: fumatul, poluarea, expunerea la azbest.
Tumoră malignă a mușchiului striat, frecventă la copii și adolescenți. Are mai multe subtipuri (embrionar, alveolar, pleomorf) și poate apărea în cap/gât, vezică, membre sau trunchi.
Leziune cutanată cauzată de expunerea la radiații (în special în timpul radioterapiei). Poate varia de la roșeață și uscăciune până la ulcerații severe.
Tratament oncologic care utilizează radiații ionizante pentru distrugerea celulelor tumorale. Poate fi curativă, adjuvantă, paliativă sau profilactică.
Tehnică modernă de radioterapie de înaltă precizie, folosită pentru tumori cerebrale, pulmonare sau hepatice. Permite livrarea unor doze mari într-o zonă mică, protejând țesuturile sănătoase.
Termen care descrie posibilitatea de a îndepărta complet tumora prin chirurgie. Tumorile “nerezecabile” necesită tratamente alternative (radio/chimioterapie).
Cel mai frecvent este carcinomul cu celule clare. Se poate manifesta prin hematurie, durere lombară sau mase palpabile abdominale. Tratamentul este chirurgical, uneori urmat de terapie țintită.
Tumoră malignă localizată în nazofaringe. Asociată frecvent cu infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV). Se manifestă prin obstrucție nazală, sângerări sau adenopatii cervicale.
Tumoră malignă osoasă sau a țesuturilor moi, frecventă la copii și adolescenți. Localizare tipică: pelvis, femur, cutia toracică. Este agresiv, dar tratabil.
Boală genetică asociată cu formarea de tumori benigne în diverse organe (creier, rinichi, piele). Unele tumori pot deveni maligne (ex: astrocitom subependimar).
Metode de detectare precoce a cancerului la persoane asimptomatice. Exemple: mamografie (sân), test Papanicolau (col uterin), colonoscopie (colon), PSA (prostată).
Formă de cancer testicular cu celule germinale, cu evoluție mai lentă și prognostic mai bun decât alte tumori testiculare. Răspunde bine la radioterapie și chimioterapie.
Urgentă oncologică: compresia măduvei spinării de către o metastază. Se manifestă prin dureri de spate, slăbiciune, paralizie și incontinență. Necesită tratament rapid.
Manifestări sistemice asociate cu cancerul, dar nelegate de invazia sau metastazele tumorale. Exemple: hipercalcemie, sindrom Cushing, miastenie, neuropatii.
Metastaze localizate în coloana vertebrală. Pot cauza durere, fracturi vertebrale sau compresie medulară. Se tratează prin radioterapie, chirurgie sau vertebroplastie.
Tumoră cu origine în celulele germinale, compusă din mai multe tipuri de țesut (păr, os, cartilaj). Poate fi benign sau malign. Frecventă în ovar, testicul sau mediastin.
Tumoră a timusului, localizată în mediastin. Poate fi benign sau malign. Se asociază frecvent cu miastenia gravis. Poate invada local structurile toracice.
Sistem internațional de clasificare a cancerului în funcție de:T – dimensiunea tumorii primare
N – implicarea ganglionilor limfatici regionali
M – prezența metastazelor la distanță
Boală mieloproliferativă cronică caracterizată prin creșterea anormală a trombocitelor. Risc de complicații trombotice și, rar, transformare în leucemie acută.
Masă de țesut formată prin proliferarea anormală a celulelor. Poate fi benignă (neinvazivă, fără metastaze) sau malignă (invazivă, cu potențial de metastazare – cancer).
Tumoră care provine din celule neuroendocrine. Poate apărea în intestin, pancreas, plămân. Unele sunt secretante (carcinoid) și pot produce sindroame hormonale.
Tumoră rară a tractului digestiv, cu origine în celulele interstițiale ale lui Cajal. Frecvent localizată în stomac. Tratată cu chirurgie și terapie țintită (ex: imatinib).
Analiză microscopică a celulelor din urină pentru depistarea celulelor tumorale, utilizată în diagnosticul cancerului de vezică urinară sau alte neoplasme uroteliale.
Complicație rară după intervenții chirurgicale oncologice pelvine sau renale, constând în acumulare de urină în spațiile perirenale, adesea după lezarea tractului urinar.
Cancer care apare în epiteliul de tapetare a tractului urinar (rinichi, uretere, vezică urinară). Cel mai frecvent este carcinomul urotelial de vezică, legat de fumat și expunere profesională la substanțe toxice.
Formă neinvazivă dar agresivă de carcinom urotelial, cu risc mare de progresie spre cancer invaziv. Necesită tratament activ (ex: instilații intravezicale cu BCG).
Cancer al mucoasei uterine, cel mai frecvent la femei în postmenopauză. Se manifestă prin sângerare vaginală anormală. Prognosticul este bun în stadiile incipiente.
Formarea de noi vase de sânge (angiogeneză) care hrănesc tumora. Este esențială pentru creșterea și metastazarea tumorilor. Unele terapii oncologice vizează inhibarea acesteia (ex: bevacizumab).
Senzație de gură uscată, frecventă la pacienții oncologici supuși radioterapiei la nivelul capului și gâtului. Poate afecta calitatea vieții și crește riscul de carii și infecții orale.