Colica renală este o durere intensă, acută, apărută în zona lombară (spatele inferior), cauzată de blocarea bruscă a fluxului urinar prin uretere – conductele care transportă urina de la rinichi la vezica urinară.
De cele mai multe ori, cauza este prezența unui calcul renal (piatră la rinichi) care obstrucționează parțial sau total ureterul, provocând spasmul acestuia și acumularea de urină în rinichi (hidronefroză).
Durerea este considerată una dintre cele mai severe experimentate de om, comparabilă cu cea din travaliu sau infarct miocardic.
Cauze și factori de risc
Colica renală este, în majoritatea cazurilor, consecința litiazei urinare – adică formarea de pietre (calculi) în tractul urinar. Acești calculi se pot forma în rinichi și apoi migrează în uretere.
Principalele cauze:
- Deshidratarea cronică – consum redus de apă
- Excesul de sare, proteine animale sau oxalați (ciocolată, spanac, ceai negru)
- Afecțiuni metabolice – cum ar fi hiperparatiroidismul
- Infecții urinare repetate
- Istoric familial de litiază urinară
- Sedentarismul sau imobilizarea prelungită
- Administrarea excesivă de suplimente cu calciu sau vitamina D
Simptome
Durerea este principalul simptom al colicii renale și are caracteristici specifice:
- Durere lombară intensă, de obicei pe o parte, care apare brusc și crește rapid în intensitate
- Durerea iradiază spre abdomenul inferior, organele genitale sau coapsă
- Agitație – pacientul nu găsește o poziție confortabilă (spre deosebire de alte dureri abdominale)
- Grețuri și vărsături, uneori severe
- Urinări frecvente și dureroase (disurie)
- Hematurie – urină cu sânge (vizibil sau microscopic)
- Transpirații reci, paloare
- În caz de infecție asociată: febră, frisoane, senzație de arsură la urinare
Cum se diagnostichează colica renală
Diagnosticul este stabilit de medicul urolog sau medicul de gardă pe baza simptomelor și investigațiilor:
- Examinare clinică și istoric medical
- Sumar de urină și urocultură – pentru identificarea infecțiilor sau a hematuriei
- Ecografie renală și vezicală – identifică hidronefroza și calculii mari
- CT abdominal fără substanță de contrast – investigația standard pentru identificarea precisă a calculilor
- Analize de sânge – pentru evaluarea funcției renale și a inflamației
Complicații in colica renală
Colica renală în sine este o urgență medicală, dar severitatea depinde de cauză, mărimea și localizarea calculului.
Complicațiile pot include:
- Obstrucție renală prelungită, cu afectarea funcției rinichiului
- Infecție urinară complicată – pielonefrită obstructivă
- Hidronefroză severă, cu distrugerea parenchimului renal
- Sepsis, în cazurile grave cu infecție bacteriană nediagnosticată
Tratament colică renală
Tratamentul colicii renale are două obiective principale:
- Calmarea durerii
- Eliminarea obstacolului (calculului)
Tratament medicamentos:
- Antialgice puternice în cazuri severe
- Anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS)
- Antispastice și relaxante musculare – reduc spasmul ureteral
- Medicamente alfa-blocante – ajută la relaxarea ureterului și eliminarea pietrelor mici
Tratament intervențional:
- Dacă piatra nu se elimină spontan în 1–2 săptămâni sau este mai mare de 6 mm:
- Litotriție extracorporală (ESWL) – spargerea pietrelor cu unde de șoc
- Ureteroscopie – extragerea pietrei cu ajutorul unui endoscop
- Nefrostomie percutanată – drenaj urinar temporar în cazuri grave
- Intervenție chirurgicală (rar, doar în cazuri complicate)
Prevenție și sfaturi utile
Prevenirea colicii renale înseamnă prevenirea formării pietrelor:
- Hidratare corectă – minimum 2 litri de apă pe zi
- Limitarea consumului de sare și carne roșie
- Reducerea alimentelor bogate în oxalați (rabarbăr, spanac, ciocolată, ceai negru)
- Evitarea excesului de vitamina C și D fără recomandare medicală
- Tratarea infecțiilor urinare la timp
- Control medical periodic dacă ai istoric de litiază renală
Colica renală este o urgență medicală care nu trebuie ignorată. Deși durerea poate trece temporar, cauza – de obicei o piatră – trebuie identificată și tratată pentru a preveni complicațiile.
Un stil de viață sănătos, hidratarea corectă și controalele medicale regulate pot reduce semnificativ riscul de recidivă.