Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgă pacientul la care există suspiciunea de cancer?
Primul lucru este o consultație la un doctor de specialitate. De cele mai multe ori nu este suficient pentru că prima consultație poate să implice alte consultații secundare, care sunt fie medicale fie mai ales imagistice, investigații. În final se acumulează un dosar destul de stufos, de care răspunde medicul curant, cel care ulterior va prezenta cazul.
Cui îi este prezentat respectivul caz?
Cazul se prezintă comisiei terapeutice formată din mai mulți specialiști. Totuși acest lucru nu se întâmplă de la început când am luat primul contact cu pacientul. Mai întâi aștept acumularea informației, după un anume algoritm și când știu că am tot ce îmi trebuie ca să pot prezenta comisiei, din acel moment schițez o formă de terapie, o prezint comisiei, obțin aprobarea comisiei și o comunic pacientului.
Este obligatorie decizia acestei comisii terapeutice?
Atât în România cât și de exemplu în Franța, cu care România se înrudește foarte mult, decizia comisiei terapeutice nu este obligatorie nici pentru pacient nici pentru medicul curant conform legii. Medicul curant preia decizia colegilor, o comunică pacientului și există posibilitatea unui dezacord pe care, însă, este obligat să îl comunice pacientului. Dacă nu sunt de acord cu ce a hotărât comisia, eu sunt obligat să spun pacientului decizia comisiei și dezacordul meu și motivele dezacordului. Până la urmă cel care alege o cale terapeutică rămâne pacientul.
Când este stabilit cu certitudine diagnosticul de cancer?
Practic noi nu putem vorbi de cancer până nu avem o histologie, examinare pe lama de microscop, de aceea cumva de la prima prezentare care este de cele mai multe ori legată de îngrijorarea pacientului, până la stabilirea cu certitudine a unui diagnostic de cancer poate să treacă zile, săptămâni, luni. Noi dorim și ne străduim ca acest interval să fie cât mai redus cu putință pentru că suntem cumva contratimp.
Interviul integral îl puteți viziona AICI.