IPP-urile nu sunt „pansamente gastrice”
Inhibitorii de pompă de protoni (IPP-uri), cum sunt omeprazolul, pantoprazolul sau esomeprazolul, nu trebuie confundați cu pansamentele gastrice. Sunt medicamente puternice, concepute pentru a reduce drastic secreția de acid gastric, prin inhibarea unei pompe specifice din celulele stomacului. A le folosi preventiv sau ocazional, fără indicație clară, este o greșeală frecventă și periculoasă.
Cele mai frecvente greșeli de administrare a IPP-urilor
Tot mai des, IPP-urile sunt utilizate pentru disconfort digestiv minor, balonare sau indigestie ocazională – situații în care ar trebui preferate alte soluții, precum modificări alimentare sau antiacide. O altă greșeală majoră este administrarea lor „preventiv” cu medicamente care nu necesită protecție gastrică, precum emdicamentele analgezice-antipiretice sau antibioticele obișnuite. Acest obicei poate duce la utilizări inutile și chiar dăunătoare.
Riscurile reale ale tratamentului cu IPP
Pe termen scurt, IPP-urile pot provoca greață, balonare, diaree sau constipație. Pe termen lung, însă, riscurile sunt semnificative:
- Deficiențe de vitamina B12, magneziu și fier
- Interacțiuni medicamentoase, cum ar fi reducerea eficienței clopidogrelului
- Risc crescut de fracturi osoase
- Afectare renală și risc de boli cronice de rinichi
- Creșterea riscului de pneumonie și infecții gastro-intestinale
- Reflux acid de rebound la întreruperea bruscă
- Posibilă creștere a incidenței polipilor gastrici și a cancerului gastric
Când sunt IPP-urile cu adevărat necesare
IPP-urile sunt indispensabile în anumite afecțiuni:
- Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) severă, unde simptomele sunt persistente și cauzează leziuni esofagiene.
- Ulcer gastric sau duodenal, în special cele cauzate de Helicobacter pylori (unde sunt parte a terapiei de eradicare) sau de utilizarea anumitor medicamente.
- Sindromul Zollinger-Ellison, o afecțiune rară caracterizată prin producție excesivă de acid.
- Prevenirea ulcerelor de stres la pacienții critici, internați în spital, in terapie intensiva.
- Protecție gastrică obligatorie la pacienții care iau antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul, diclofenacul, naproxenul, sau steroidiene (cortizon) pentru o perioadă lungă de timp și care au factori de risc (istoric de ulcer, vârstă înaintată, utilizarea concomitentă de anticoagulante sau corticosteroizi). Aceasta este o indicație foarte importantă, dar nu înseamnă că la fiecare pastilă de AINS luată ocazional trebuie să iei și un IPP.
Alternative pentru disconfortul gastric ocazional
În cazul arsurilor ocazionale sau al indigestiei ușoare, se recomandă:
- Evitarea alimentelor iritante (grase, acide, picante, băuturi carbogazoase)
- Mese mici și regulate
- Evitarea cinei târzii
- Pierdere în greutate (dacă este cazul)
- Renunțarea la fumat și la alcool
- Antiacide sau antagoniști H2 (famotidină) pentru ameliorare temporară
Cum se întrerupe corect tratamentul cu IPP
Pentru tratamente de scurtă durată (sub 2-3 luni), IPP-urile pot fi oprite direct. Pentru utilizări cronice, este recomandată reducerea treptată a dozei sau trecerea temporară la antihistaminice H2 pentru a evita efectul de rebound (hipersecreție acidă de revenire), care poate dura câteva săptămâni.
Un sfat final pentru pacienți
IPP-urile nu sunt medicamente banale. Întrebați medicul de ce vi se recomandă un IPP, cât timp trebuie să-l luați și ce alternative există. Nu le administrați preventiv „pentru protecție”, fără o evaluare medicală. Informați-vă și colaborați activ cu medicul pentru decizii sigure și eficiente.