Ce este radioterapia pediatrică?
Radioterapia pediatrică nu se deosebește cu foarte mult de radioterapia pentru adulți, dar, desigur, are anumite particularități. Este o parte a tratamentului pentru afecțiunile oncologice și face referire la tratamentul cancerului adresat copiilor.
Care este diferență între radioterapie și radioterapie pediatrică?
În primul rând, diferențele țin de modul de abordare și de localizare. Sunt foarte multe tipuri de cancer, de exemplu, tumori solide pentru care dozele nu diferă, pentru că nu tratăm organele sănătoase ale unui copil, ci tumora în sine. Din acest motiv nu diferă dozele intre copii și adulți, dar tratamentul poate fi diferit. Dacă vorbim de copii mici, sub 4-5 ani, acolo desigur ai nevoie de anestezie astfel încât pacientul să nu se miște. Și mai există diferențe și legate de tumori, tumorile în sine deoarece tumorile embrionare, de exemplu, sunt mai frecvent întâlnite la copii și mai puțin întâlnite la adulți.
Care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer tratate prin radioterapie?
Cele mai frecvente tipuri de cancer întâlnite la copii sunt tumorile cerebrale (aproximativ 15% din patologia pediatrică), neuroblastoamele (cancere ale sistemului nervos), Wilms/nefroblastomul (tumora rinichiului – 2-4%) și leucemiile.
Cați dintre copiii diagnosticați cu afecțiuni oncologice au nevoie de radioterapie?
Nu există studii clare în care să fie menționat un procent deoarece vorbim pe de o parte de radioterapie curativă (încercarea de a trata boala prin radioterapie, de a vindeca) și pe de altă parte de radioterapie paliativă (ameliorarea anumitor simptome pentru pacientul respectiv).
Prin urmare este dicifil de apreciat câți dintre copii au nevoie de radioterapie. În România, anual 100-200 de copii au nevoie de radioterapie, cu amendamentul că nu există un registru național de cancer și acestea sunt niște cifre aproximative, însă în clinica noastră sunt tratați anual în jur de 50 de copii de diferite vârste.
Sunt tratați 50 de copii deoarece acesta este numărul celor care se adresează în vederea tratamentului sau deoarece aceasta este capacitatea maximă?
Nu e vorba de capacitate, acesta este numărul celor care se adresează clinicii și de obicei sunt copii mici, copii care nu pot fi tratați în spitalele de stat unde nu există posibilitatea de sedare ca urmare a lipsei unui anestezist dedicat serviciului de radioterapie.
Pentru că nu suntem o clinică specializată pe pediatrie și nu avem nici posibilitatea de internare continuă, pacienții care fac radioterapie la noi sunt internați la spitalele unde există secții de onco-pediatrie, în București – Institutul Oncologic și Marie Curie. Ei stau internați pe toată perioada tratamentului și vin cu salvarea în fiecare zi.
De la ce vârstă se poate recomanda radioterapia?
Radioterapia poate fi recomandată de la vârste foarte mici, de la câteva luni de viață. Dar există și o particularitate, când vorbim de tumorile cerebrale și radioterapia la nivelul capului, este ideal să nu se facă radioterapie sub 3 ani. Aceasta reprezintă o contraindicație pentru copiii sub 3 ani. Sigur că și aici există o serie de amendamente, atunci când tumora nu răspunde la chimioterapie sau când există alte urgențe, ești obligat să faci radioterapie și copiilor sub 3 ani. Dar în celelalte localizări nu există contraindicații legate de vârstă, poate doar contraindicații relative, referitoare la particularități legate de fiecare persoană în parte, de familie, de modul de toleranță.
În ce condiții este recomandată radioterapia cu sedare?
Radioterapia cu sedare este recomandată în situația în care copilul este mic și nu-și poate păstra poziția, nu poate sta nemișcat. Din experiență mea, cu copiii în vârstă de 5 ani putem avea o colaborare bună. Desigur, există și copii de 4 ani cu care ne-am înțeles extraordinar de bine și care au stat foarte cuminți, având o colaborare chiar mai bună decât am avut cu anumiți adulți, dar și aici e văzând și făcând. Nu toți copiii sunt la fel, depinde foarte mult și de cum au perceput experiențele anterioare, prin ce au trecut în celelalte spitale. Foarte mult contează cât de anxioși vin, sigur că percep și anxietatea familiei, a părinților și asta se transmite și poate fi un factor negativ. Dar în jurul vârstei de 4-5 ani putem stabili o colaborare bună.
Cum este stabilit tratamentul?
Atât în cazul copiilor, cât și al adulților, tratamentul este similar. Se începe printr-o consultație inițială, prin stabilirea indicației de radioterapie, urmat de CT-ul de simulare în care stabilim poziția. Nu este CT de diagnostic, ci stabilim poziția pacientului și facem niste semne. Luăm niște imagini în baza cărora medicul împreună cu fizicianul medical realizează planul de radioterapie. La acest CT de simulare avem nevoie deja de o colaborare foarte bună cu micuțul pacient și uneori este necesară prezența anestezistului și analgosedarea.
Există și localizări particulare, cum ar fi zona de cap și gât sau radioterapia pentru tumorile cerebrale, în care trebuie să efectuăm o masca care să imobilizeze capul și gâtul pacientului în timpul tratamentului. Toate aceste lucruri se fac de la CT-ul de simulare. Această mască este dintr-un material plastic, are găuri, copilașul poate respira, poate înghiți, însă se poate speria, deci iată, o localizare în care este posibil din această cauză să avem nevoie de prezența anestezistului.
După stabilirea planului de radioterapie se trece la tratamentul propriu-zis, unde poziția pacientului trebuie să fie la fel cu cea adoptată la CT de simulare. Dacă am folosit masca la CT de simulare, trebuie să folosim aceeași masca în fiecare zi și la tratamentul în sine. Masca este personalizata pentru fiecare pacient. Copiilor le putem picta măștile și le putem da acasă deoarece masca respectivă nu mai poate fi folosită pentru un alt pacient. Am avut copii care au colorat-o în fel și chip, Batman, personaje Disney, fiecare cu imaginația lui.
Cât durează o ședință?
Între 3 și 5 minute… până stabilim și verificăm poziția pacientului pe masă. Din momentul în care copilașul intră și până iese din sală, durează în jur de 10-15 minute. În situația în care câmpul tratat este mai mare, avem nevoie de mai mult timp, maxim 20-25 de minute, poate chiar jumătate de oră, acolo unde se adaugă anestezia. Deci, trebuie să ne alocăm un timp mai mare pentru un copilaș, în comparație cu un adult.
Cum se procedează la finalizarea ședinței de radioterapie cu sedare?
Copilașul rămâne sub supravegherea medicului anestezist și a asistentei în jur de jumătate de oră, până se trezește, până ne asigurăm că totul este în regula. După jumătate de oră de monitorizare, totul ar trebui să revină la normal.
Există efecte secundare, care sunt acestea?
Sunt aceleași pe care le întâlnim și la adulți, în funcție de localizare. În cazul radioterapiei la cap, pacienții pot dezvolta niste deteriorări cognitive. Încă nu este foarte clar dacă radioterapia este singura implicată în aceste deteriorări cognitive, referindu-mă aici la probleme de memoriei, modificări ale comportamentului. E foarte dificil de stabilit cât este contribuția radioterapiei sau a chimioterapiei, pentru că acești copii fac tratamente complexe, sau cât este din partea intervenției chirurgicale, pentru că de cele mai multe ori în cazul acestor tumori se face și o intervenție chirurgicală, totală sau subtotală. Nu este încă foarte clar. Sunt aduse în discuție fenomene de edem cerebral, deteriorări comportamentale, au fost descrise chiar și fenomene de autism, dar greu de spus cât este influența radioterapiei sau experiență prin care au trecut acești copii și care, de cele mai multe ori, lasă urme…
În ceea ce privește tumorile din restul corpului, în funcție de fiecare localizare, pot apărea insuficiențe de organ, reacții adverse hematologice. Pe termen lung se poate descrie apariția unor afecțiuni oncologice secundare, a unui cancer secundar în zona care a fost iradiată. Din ce în ce mai mult această teorie este controversată pentru că în secolul în care trăim au apărut tehnici noi de radioterapie care presupun o iradiere foarte precisă, presupun niște constrângeri de doză pe organele sănătoase din jur și astfel, teoretic, ele nu mai suferă. Din acest motiv este foarte dificil să dovedești că un cancer care apare în zona care a fost iradiată în urma cu 20 de ani, de exemplu, e cu siguranță în legătură cu radioterapia efectuată atunci… foarte dificil de dovedit. Dar există teorii care totuși susțin acest lucru.
Există anumite contraindicații referitoare la stilul de viață pe durată tratamentului, dar recomandări?
Totul depinde de localizarea tumorei. De exemplu, pentru tumorile din zona toracelui sau a limfoamelor care apar mediastinal, nu am contraindicații deosebite legate de alimentație sau de stil de viață. În tumorile cerebrale, de cele mai multe ori îi sfătuiesc pe părinți să renunțe la alimentele care stimulează sistemul nervos, fiind excluse ciocolata, sucurile de tipul Coca-Cola, Pepsi-Cola, ceaiurile, pentru că majoritate conțin teină, care este o substanță similară cofeinei pe care o găsim în cafea, să evite petrecerea unui timp mai mare de jumătate de oră în fața televizorului, calculatorului, a tabletei sau telefonului, pentru că stimulează sistemul nervos în mod excesiv, putând apărea convulsiile, pentru că de fapt asta încercam să limităm, apariția crizelor convulsive. Carnea nu s-a dovedit a fi implicată în mod direct în apariția acestor tipuri de cancer. Totdeauna recomandăm părinților să-l asculte pe copil și dacă acesta se simte obosit, să-l lase să doarmă. În rest, când e timp de joacă, e timp de joacă, nu există alte restricții, deci comportament pe cât posibil normal.
Copilul poate continua să meargă la scoală?
Da, nu există restricții de acest tip, copilul poate continua să meargă la grădiniță sau școală. Cancerul nu este o boală contagioasă, nu se ia, deci recomandăm să nu fie izolat pentru că izolarea nu duce la lucuri bune pentru copilașul respectiv.
Cum apreciați comunicarea cu copilul, dar cu familia?
De cele mai multe ori comunicarea cu copilul este foarte bună, chiar mult mai bună decât cu unii dintre adulți. Noi îi credem mici, însă ei înțeleg foarte multe lucruri și ne dau câteodată niște lecții de viață incredibile. Sunt foarte putini copii care se plâng, de cele mai multe ori își duc cu demnitate boala și sunt foarte foarte responsivi. Am avut copii de 4 ani cu care ne-am înțeles extraordinar. Adulții care îi însoțesc, familia, de cele mai multe ori mama sau chiar ambii părinți sunt extrem de îngrijorați, ceea ce este absolut firesc sau sunt anxioși și creează o presiune asupra personalului medical, fară să-și dea seama câteodată. Nu am avut situații conflictuale majore cu părinții, însă este o presiune pe care o resimțim, dar pentru copii merită, merită tot efortul.
În final, un sfat pentru oamenii mici care fac radioterapie și un sfat pentru oamenii mari care le sunt alături…
Să nu le fie teamă! Încă de la prima consultație, unul dintre primele lucruri pe care le menționez este că nu le facem nimic, radioterapia nu doare, nu-i atingem cu nimic, dacă sunt cuminți și urmează instrucțiunile noastre, nu-i injectăm. Pentru că cea mai mare frică a lor este de injecție, ceea ce este și normal, fiindcă acești copii, de cele mai multe ori au venit după multiple serii de chimioterapie. Este normal și firesc că în momentul în care văd un alt halat alb, să creadă că urmează o nouă serie de perfuzii și injecții.. de asta unul dintre primele lucruri pe care le spun este că noi nu le facem absolut nimic. Pe durata ședinței de radioterapie le punem povești, cântece pentru copii, ne spun ei ce preferă, le dăm jucării, orice, numai să reușim să colaborăm și să ne împrietenim. Dacă ei capătă încredere în noi, cu siguranță bătălia e pe jumătate câștigată.
În ceea ce privește oamenii mari care le sunt alături, îi încurajăm să încerce să fie optimiști, să profite de fiecare clipă pe care o petrec alături de copilul lor și să le fie alături, asta este cel mai important, să-și susțină propriul copil. Pentru asta trebuie să aibă răbdare și încredere…și în personalul medical și în ceea ce se întâmplă, doar așa putem reușim, dacă facem o echipă.