Radioterapia și efectele ei

Radioterapia, alături de chirurgie, este principala modalitate de tratament local și regional al tumorilor solide. Se estimează ca aproximativ 60-70% dintre pacienții oncologici beneficiază de efectele radioterapiei pe parcursul tratamentului lor împotriva cancerului.

Radioterapia este indicată în tratamentul diverselor tipuri de cancer pe baza unui diagnostic oncologic complet, confirmat prin examen histopatologic.

Ideal este ca, înaintea începerii oricărui tip de tratament, deciziile privind strategia terapeutică specifică fiecărui caz să fie luate împreună de către medicii implicați în tratament, în cadrul comisiilor oncologice multidisciplinare.

Scopul radioterapiei în tratamentul cancerului poate fi, în funcție de stadiul bolii, curativ sau paliativ. Încercam astfel să îmbunătățim calitatea vieții pacientului și să creștem speranța de viață. În scop curativ, radioterapia este mai intensă, cu folosirea unor doze relativ mari, necesitând acceptarea din partea pacienților a apariției anumitor efecte secundare. În radioterapia paliativă se folosesc doze totale mici în comparație cu tratamentul curativ, astfel încât să nu existe efecte secundare importante pe parcursul vieții pacientului.

În funcție de localizare reacțiile adverse pot fi loco-regionale (apar în zona de iradiere sau în vecinătatea acesteia) sau sistemice (la nivelul întregului organism).

În funcție de perioada de timp de la efectuarea radioterapiei până la apariția lor se împart în efecte:

• acute (imediate) care apar în timpul tratamentului sau în perioada imediat următoare după încheierea acestuia. De cele mai multe ori sunt inflamații locale în zona de iradiere sub forma de radiodermită (arsura pielii) sau radiomucita (arsura mucoasei). Dintre efectele sistemice cele mai frecvente sunt: greața, oboseala, lipsa poftei de mâncare, somnolența.
• subacute (timpurii) – aceste efecte pot să apară de la câteva luni până la un an după încheierea tratamentului.
• tardive acestea pot să apară după o perioada relativ lungă de la efectuarea radioterapiei (ani sau chiar zeci de ani) și sunt cauzate în principal de fibrozarea țesutului iradiat.

Radioterapia poate fi efectuată după intervenția chirurgicală (tratament adjuvant), înaintea acestuia (tratament neo-adjuvant) sau ca modalitate unică de tratament loco-regional (în lipsa intervenției chirurgicale).

Radioterapia își propune să fie extrem de precisă, adică să țintească foarte bine tumora și, în același timp, să protejeze la maximum țesuturile sănătoase din vecinătate. În acest sens, în centrele moderne de radioterapie, se utilizează radioterapia ghidată imagistic, de mare precizie, tratamentele speciale ca radiochirurgia sau radioterapia stereotactică, fiind tot mai frecvent efectuate.

În ciuda posibilelor efecte adverse, radioterapia ramane o arma extrem de importantă în arsenalul folosit împotriva cancerului, fiind din ce în ce mai multi pacienți care, datorită ei, au ieșit învingători din această luptă.

Dr. Lucian Bratu – Medic Specialist Radioterapie