Pneumonia se definește ca o infecție acută a parenchimului pulmonar cu interesarea teritoriului alveolar și/sau interstițial, cauzată de o varietate de microorganisme (bacterii, virusuri, fungi).
Tipuri de pneumonii
- Pneumonia COMUNITARĂ – contractată în afara mediului spitalicesc;
- Pneumonia asociată asistenței medicale – îngrijire medicală la domiciliu, dializă cronică, îngrijirea rănilor la domiciliu, membru al familiei infectat cu un germene multidrog – rezistent;
- Pneumonia NOSOCOMIALĂ – contractată în spital.
Spectrul etiologic este unul larg și mereu în schimbare datorită îmbătrânirii populației, cu asocierea de comorbidități, creșterea incidenței imunodeprimaților, identificarea de germeni cauzali ignorați anterior, dar și creșterea germenilor rezistenți la antibiotic. De cele mai multe ori tratamentul se inițiază folosindu-se criterii empirice. 25-50% din pneumoniile comunitare rămân neconfirmate bacteriologic.
Diferențele în ceea ce privește frecvența patogenilor țin de sistemul de îngrijire a sănătății, de factorii populaționali (vârsta, comorbidități, alcoolism, imunosupresie, afecțiuni maligne) și de designul studiului (probe colectate, investigații, interpretarea probelor).
Germeni patogeni implicați în dezvoltarea PNEUMONIEI COMUNITARE | ||
Pacienti din AMBULATOR | Pacienți SPITALIZAȚI | CAZURI SEVERE în secția de ATI |
Streptococcus pneumoniae | Streptococcus pneumoniae | Streptococcus pneumoniae |
Mycoplasma pneumoniae | Mycoplasma pneumoniae | Legionella spp |
Haemophilus influenzae | Clamydia pneumoniae | Bacili gram – negativi |
Clamydia pneumoniae | Haemophilus influenzae | Haemophilus influenzae |
Virusuri respiratorii | Legionella spp |
|
Se descriu trei tipuri de pneumonii:
Pneumonia LOBARĂ
- Majoritatea pneumoniilor comunitare, care se întâlnesc în rândul adulților și sunt generate Pneumococ, Klebsiella pneumoniae, Haemophilus influenzae, Legionella pneumophila;
- Tablou clinic: debut brusc cu sindrom febril (T=39-40C), cu frison intens și solemn, durere toracică descrisă ca o „lovitură de pumnal”, tuse seacă inițială care ulterior devine productivă cu spută ruginie. Se mai asociază și semne accesorii: herpes nazolabial și eritem al obrazului homolateral;
- Bilanțul biologic relevă sindrom inflamator cu leucocitoză sau leucopenie în formele grave;
- Radiografia toracică este investigația de primă intenție, fiind utilă pentru confirmarea prezenței și localizarea procesului pneumonic, precum și pentru realizarea diagnosticului diferențial. Se decrie ca o opacitate densă, omogenă, sistematizată, cu bronhogramă aerică, neretractilă.
BRONHOPNEUMONIA
- Adesea discutăm despre pacienți tarati, malnutriți, cu multiple comorbidități;
- Germenii incriminați sunt: stafilococul auriu, enterobacteriile și piocianicul;
- Tablou clinic: debut brutal cu sindrom febril (T=39C), tuse cu expectorație mucopurulentă;
- Bilanțul biologic se conturează un intens sindrom inflamator acut cu hiperleucocitoză;
- Radiografia toracică arată o multitudine de opacități nodulare, cu contur flu, unele confluente, distribuite pe ambele câmpuri pulmonare.
PNEUMONIA INTERSTIȚIALĂ, ATIPICĂ
- Germeni incriminați: virusuri, Chlamydii, Mycoplasma Pneumoniae;
- Debutul este progresiv, tuse seacă, neproductivă și simptomatologie din sfera ORL;
- În urma bilanțului biologic se constată leucopenie și sindrom inflamator;
- Radiografia toracică relevă desen pulmonar accentuat și/sau opacități micronodulare diseminate difuz bilateral.
|
|
|
Pneumonie COMUNITARĂ | BRONHOPNEUMONIE | Pneumonie ATIPICĂ |
Evoluția unei pneumonii depinde de mai mulți factori precum: agentul cauzal, promptitudinea inițierii unei terapii cât mai țintite, terenul imun al pacientului, vârsta și comorbiditățile asociate. Sub tratamentul adecvat (antibiotepie, administrat în doze corespunzătoare și durată cât mai scurtă, dar eficientă) evoluția este în general favorabilă, cu remiterea treptată a simptomatologiei și normalizarea semnelor vitale. Pacienții tineri, fără comorbidități se recuperează complet în două săptămâni, în schimb pacienții cu comorbidității au o durată de recuperare prelungită.
Dacă evoluția este lentă, simptomatologia clinică persistă sau se agravează se impune revizuirea cazului și diversificarea metodelor de diagnostic pentru identificarea unor complicații sau alte comorbidități adiacente. Trebuie reevaluată și schema de tratament, în special cea de antibiotice. Anumite condiții precum fumatul, vârsta înaintată, prezența diabetului zaharat, a afecțiunilor neurologice sau cardiace pot fi responsabile de eficiența ceva mai scăzută a tratamentului pneumoniei, manifestată prin stagnarea sau agravarea simptomatologiei. Pacienții fumători pot dezvolta o hiperreactivitate bronșică prin tuse persistentă care durează câteva săptămâni sau luni.
Alte medicamente utilizate în tratarea unei pneumonii sunt antiinflamatoare nesteroidiene (junghi toracic, hiperpirexie), mucolitice, bronhodilatatoare (care asigură permeabilitatea căilor respiratorii), antitusive (tuse extenuantă) și oxigenoterapie, în caz de nevoie.
SFATURI PENTRU PACIENȚII DIAGNOSTICAȚI CU PNEUMONIE, AFLAȚI ÎN TRATAMENT/REMISIUNE
Măsuri de prevenție
Profilaxia infecțiilor bacteriene se poate realiza prin stimularea sistemului imun cu produse imunomodulatoare. Acestea sunt: vaccinuri (antigripal și antipneumococic), vitamina C, lizate bacteriene (Luivac, Bronhovaxon), produse imunostimulatoare (de origine vegetală sau minerală). Produsele imunomodulatoare stimulează sistemul limfocitar prin extracte bacteriene inducând astfel imunitatea locala (mediată IgA).