Care sunt etapele diagnosticului în cancerul de prostată?
Neoplasmul de prostată este cel mai frecvent cancer la bărbați și al doilea, ca și cauză de deces prin cancer, la aceștia.
Bărbații peste 60 de ani sunt cei mai predispuși la dezvoltarea acestei boli. Suspiciunea de cancer de prostată este în general semnalată de un nivel mărit al PSA. Detecția acestuia peste limita superioară a normalului trebuie investigată mai amănunțit. Datele imagistice obținute prin intermediul computer tomografului (CT) și/sau rezonanței magnetice (RMN) ajută la o definire mai bună a stadiului bolii. Dar diagnosticul de precizie este dat de rezultatul histopatologic al biopsiei.
În urma stabilirii diagnosticului de certitudine, pacientul este stadializat, încadrat într-o grupă de risc și informat în legătură cu opțiunile terapeutice valabile pentru cazul lui specific.
Spre deosebire de alte cancere, unde prognosticul este stabilit predominant pe baza stadializării TNM, agresivitatea cancerului de prostată este împărțită pe grupe de risc de recidivă după un tratament inițial. Astfel, avem următoarele categorii de risc:
- foarte scăzut
- scăzut
- intermediar
- crescut
- foarte crescut.
Pacienții din primele 2 categorii beneficiază de temporizarea tratamentului și urmărirea îndeaproape. Pacienții din celelalte categorii necesită tratament definitiv.
Radioterapia, unul dintre cei trei piloni, în tratamentul neoplasmului de prostată
Care sunt opțiunile terapeutice în neoplasmul de prostată?
Tratamentul cancerului de prostată este format din 3 piloni esențiali. Aceștia sunt intervenția chirurgicală, radioterapia, și tratamentul sistemic.
Există diferențe majore între radioterapie și abordarea chirurgicală?
Radioterapia și intervenția chirurgicală sunt opțiuni terapeutice cu beneficii similare pentru tratamentul cancerului de prostată incipient. Diferențele majore se referă mai ales la tipul și severitatea efectelor adverse, dar și la timpul de recuperare. În cazurile încadrate în grupele de risc înalt și foarte înalt, radioterapia este tratamentul preferențial cu care se recomandă începerea abordării terapeutice a pacientului. Acest lucru se datorează faptului că pacienții din categoriile de risc menționate, chiar dacă sunt supuși intervenției chirurgicale în primă fază, în general necesită și radioterapie adjuvantă. Această abordare duce la creșterea semnificativă a toxicităților tratamentului.
De aceea, radioterapia înaintea chirurgiei, în aceste cazuri, este de preferat.
Care este rolul radioterapiei în cancerul de prostată?
Radioterapia externă are un rol bine stabilit în toate etapele de progresie a bolii. Tratamentul poate fi livrat local, la nivelul prostatei în cazuri incipiente. Dar este folosit și în cazurile local avansate, când este necesară iradierea lanțurilor ganglionare pelvine care pot adăposti celule tumorale încă nedetectabile pe imagistica convențională.
În cadrul post-operator, radioterapia este inițiată predominant în situația unei recidive biochimice (o creștere a PSA-ului) sau a persistenței PSA-ului (menținerea acestuia la nivele crescute peste normal, chiar după ce prostata a fost excizată).
Cancerul de prostată are un tropism mare pentru țesutul osos, putând interesa orice componentă a sistemului scheletal. Cu toate acestea, focarele metastatice provocate de această boală se găsesc cel mai frecvent la nivelul coloanei vertebrale. Aceste focare, odată formate, vor crește. Iar în timp pot duce la sindrom de compresie medulară, durere, fracturi și așa mai departe. Radioterapia are un rol bine stabilit și în aceste cazuri dificile. Folosind un fascicul de radiații direcționat asupra acestor zone, radioterapia poate distruge celulele din focarele metastatice, ameliorând durerea și prevenind apariția fracturilor.
Radioterapia – pregătirea pacientului și protocolul de administrare
Câte ședințe sunt necesare pentru tratamentul cancerului de prostată?
Tratamentul standard cu radioterapie externă implică aproape 40 de ședințe, în funcție de categoria de risc în care se află pacientul. În ultimii ani, datorită avansărilor tehnologice și a înțelegerii efectelor radiobiologice ale tratamentului, regimurile convenționale au început să fie înlocuite de regimurile de tratament numite hipofracționate. Aceste noi regimuri de tratament implică un număr mai mic de ședințe, cu o doză puțin crescută de radiații administrată per ședință, lucru care reduce durata tratamentului la aproape jumătate dintr-un regim clasic, cu păstrarea eficienței acestuia.
Cu toate acestea, este necesară precauție atunci cand se optează pentru un regim hipofracționat, din cauza efectelor adverse acute mai accentuate. Regimurile ultrahipofracționate, denumite și stereotactice, reduc și mai mult numărul de ședințe, pacientul putând termina un tratament într-o singură săptămână. Acest tip de tratament este rezervat unor cazuri selecte de pacienți. În cadrul acestui regim se folosesc doze foarte mari per ședință, întreaga doză fiind concentrată în glanda prostatică a pacientului.
Pacientul trebuie să se pregătească în vreun fel pentru a efectua radioterapia externă?
Pentru a se putea efectua radioterapia externă, pacientul trebuie să efectueze în prealabil un CT de simulare. Pe baza imagisticii obținute în urma acestui CT, medicul radioterapeut împreuna cu fizicienii medicali vor elabora planul de tratament, asigurând o iradiere cât mai precisă a volumelor țintă, cu evitarea țesuturilor și organelor sănătoase din jur. De asemenea, în funcție de zona care urmează să fie tratată, medicul curant poate recomanda un regim care să ajute cu eliminarea gazelor și a conținutului intestinal.
Brahiterapia, o soluție alternativă în tratamentul neoplasmului de prostată
Mai există și alte tipuri de radioterapie, în afară de cea externă?
Există și o a doua formă de radioterapie – numită brahiterapie. Aceasta este o tehnică de tratament care folosește ca sursă de radiații un material radioactiv (de exemplu Iridiul), care se introduce prin intermediul unor ace în glanda prostatică a pacientului. Această manevră este invazivă și necesită personal medical special antrenat și dedicat pentru acest tip de terapie. Pacientul necesită anestezie în timpul tratamentului.
Brahiterapia poate fi de mai multe tipuri, în funcție de rata de livrare a dozei.
Brahiterapia cu rată scăzută de livrare (LDR) implică implantarea unor semințe radioactive în glanda prostatică a pacientului. Aceste semințe își pierd activitatea în timp, dar este important de știut că în faza inițială a tratamentului pacientul este radioactiv.
Brahiterapia cu rată crescută de livrare (HDR) nu lasă implanturi radioactive în pacient în urma tratamentului, sursa radioactivă fiind extrasă la finalul fiecărei ședințe. Astfel, acesta își poate relua activitățile sociale imediat după ce a terminat ședința de brahiterapie.
Calitatea vieții în tratamentul neoplasmului de prostată
Ce pot face pacienții pentru a îmbunătății efectele radioterapiei?
Studiile arată că exercițiul fizic este benefic în orice moment este inițiat. Pacientul este încurajat să urmeze un program personalizat cu o perioadă înaintea începerii tratamentului. Beneficiile demonstrate se referă la un răspuns terapeutic mai bun și o toleranță mai mare la efectele secundare cauzate de radioterapie. Este ideal ca pacientul să investească minim 15-30 de minute zilnic pentru îmbunătățirea condiției fizice. În cazul pacienților tratați, pentru care exercițiul fizic nu este o opțiune viabilă, se recomandă măcar evitarea sedentarismului.
De asemenea, regimul alimentar reprezintă un aspect foarte important. Consumul de minim 2 litri de lichide pe zi aduce beneficii importante din punct de vedere al tolerabilității tratamentului. Aportul alimentar de fructe și legume este recomandat să depășească aportul de carne, în special de carne roșie.
Impactul psihologic asupra pacienților poate fi unul major. Din acest motiv, pacienții sunt încurajați să discute cu medicul curant ori de câte ori au nevoie de sfaturi sau informații. Iar cei care prezintă afectare gravă a stării psihologice necesită îndrumare profesională oferită de un psihoterapeut.