Radioterapia ajută peste 50% dintre pacienți să lupte cu această boală

Auzim, din ce în ce mai des, despre probleme neoplazice apărute la vârste tot mai tinere. Dincolo de profilaxie (stil de viață echilibrat, sub toate aspectele), putem influența, în vreun fel, acest fenomen?

Da, apariția neoplasmului la vârste tot mai mici este o realitate. Sunt persoane care prezintă un risc genetic de apariție a unui anumit tip de cancer, din cauza mutațiilor suferite de genele BRCA sau de cele cu sindrom Lynch. Pentru acestea este important un test genetic și o consiliere de specialitate, în cazul în care riscul se confirmă. Comisiile multidisciplinare la care particip recomandă adesea, în tumor board, un consult genetic pentru pacient sau pentru rudele apropiate.

Totuși, nu alterarile genetice sunt principala cauză, ci alți factori importanți, care pot fi eliminați printr-un stil de viață sănătos: renunțarea la fumat, evitarea surplusului de greutate și a obezității, o viață activă – în care mișcarea este un element important, evitarea expunerilor prelungite la soare, alegerea unei alimentații sănătoase. Un alt mod prin care putem evita apariția unor cancere la vârste tinere este vaccinarea împotriva HPV, virus care poate cauza cancerul de col uterin și alte cancere.

Foarte importante sunt programele de screening. Chiar dacă nu îl previn, ele pot detecta precoce un cancer, într-o fază curabilă.

Tumor board, cea mai bună strategie pentru planul de tratament, în diagnosticul de cancer

Recomandați persoanelor ce provin din familii cu un istoric, în acest sens, testări genetice? Sau nu oricine este eligibil pentru a le face?

Cum spuneam, multe dintre deciziile de Tumor Board actuale recomandă testări și consiliere genetică. Când este cazul, un medic genetician poate recomanda anumite teste specifice, care sa cuantifice riscul și poate trimite pacientul la alți specialiști, pentru intervenții de prevenire a apariției cancerului. Un exemplu binecunoscut este mastectomia profilactică, la persoanele cu risc mare de cancer mamar, cum este cazul binecunoscut al Angelinei Jolie. Ceea ce recomand eu este ca oamenii să nu se testeze pe baza recomandărilor de pe internet sau primite de la cunoștințe și prieteni. Ci să consulte un specialist, pentru că sunt extrem de multe teste disponibile pe piață, complexe și costisitoare. Ele ar trebui accesate doar dacă aduc un plus de informații sau permit efectuarea unor acte terapeutice.

Dar nu toate situațiile din practică impun acest lucru.

Cancerul este un diagnostic de care toți ne speriem, fiind una dintre principalele cauze de deces, la nivel mondial. Și totuși, care este abordarea cea mai pragmatică, pe care ar fi indicat să o avem, împreună cu medicul curant? Ce tipuri de cancer se tratează radioterapic?

Diagnosticul de cancer are un mare impact psihologic, într-adevăr. Chiar și atunci când boala este descoperită în faze incipiente și este curabilă. Omul trebuie întâi să se obișnuiască cu ideea și să se pregătească pentru luptă. Medicina a evoluat mult în această direcție, însă procesul este unul de durată. Traseul care urmează după diagnostic este de multe ori complicat, implică mai mulți specialiști, echipe complexe medicale. Tratamentele sunt în general lungi, urmărirea postterapeutică este întinsă pe ani de zile.

După diagnosticul de certitudine (bazat pe o biopsie din tumoră), pacientul este evaluat în comisii de decizie terapeutică multidisciplinară, denumite tumor board. Astfel se stabilesc metodele de terapie utile în cazul respectiv și ordinea în care vor fi folosite. Există evidențe clare privind evoluția mai favorabilă a pacienților tratați în echipe multidisciplinare, în care membrii comunică facil și se cunosc.

Medicul radioterapeut este un membru important al echipei, alături de chirurg, oncolog și alți specialiști, având în vedere ca majoritatea tipurilor de cancer necesită radioterapie și ca peste 50% dintre pacienți urmează un tratament cu radioterapie, cel puțin o dată în cursul evoluției bolii. Pentru unele dintre cancere, radioterapia este folosită ca metodă exclusivă de tratament (în general în cazul tumorilor radiosensibile), dar în majoritatea situațiilor este parte a tratamentului multimodal, împreună cu alte tratamente, de obicei chirurgie și chimioterapie sau alte terapii sistemice.

Comunicarea, legătura cu pacientul sunt esențiale

În pofida progreselor realizate de chimioterapie, radioterapia este, în continuare, singura modalitate adjuvanta de tratament cu potențial curativ, pentru majoritatea neoplaziilor solide. Cât de greu este de explicat acest lucru pacientului?

Radioterapia este un tratament locoregional, ca și chirurgia. Este folosită cu scop curativ sau paliativ. Scopul curativ este extrem de important, mai ales în situațiile incipiente, dar și în bolile avansate local și, în ultimul timp, chiar și în cele oligometastatice (cu un număr limitat de metastaze la distanță). Iradierea se poate asocia cu chirurgia fie ca radioterapie preoperatorie, și facilitează astfel anumite intervenții chirurgicale (transformă tumori inoperabile în tumori operabile), fie ca radioterapie adjuvantă (postoperatorie), când distruge boala microscopică, reziduală după intervenția chirurgicală și previne astfel o recidivă.

Comunicarea cu pacientul este esențială. La început au temeri legate de acest tratament, care implică radiație ionizată, cunoscută ca fiind periculoasă. Implică aparate de dimensiuni mari, care pentru mulți pacienți sunt impresionante; află despre probabilitatea unor efecte secundare asociate; tratamentele sunt lungi, implică multe ședințe. Ca urmare, majoritatea pacienților vin la primul consult la radioterapeut cu multe emoții și cu teamă. Eu le explic efectele benefice ale radioterapiei, le precizez efectele adverse și modul în care ele vor fi tratate, le descriu în detaliu etapele iradierii. Toate aceste informații oferă pacientului încredere și cresc complianța lui la tratament.

Cât timp urmează să fie urmărită evoluția pacientului, după intervenția radioterapeutică?

Există o urmărire a pacientului în timpul iradierii și una după terminarea tratamentului. Urmărirea intra-terapeutică permite evaluarea și tratamentul efectelor secundare, precum și aprecierea răspunsului tumorii la iradiere. După terminarea radioterapiei există un follow-up, o urmărire post-terapeutică, care este foarte lungă. Primul control este la aproximativ o lună de la ultima ședință, apoi de obicei există controale la fiecare 3 luni în primii 2 ani, la 6 luni în următorii 3 ani și anual după 5 ani. La fiecare consultație de control se face anamneză, examen clinic general și local, în funcție de localizarea tumorii, se recomandă sau se interpretează investigații (analize de sânge, imagistice etc). Dacă există nevoia reluării unor tratamente, cazul se rediscută în Tumor Board.

În funcție de patologii și stadializări, există boli neoplazice cu o rată mare de supraviețuire. Momentul diagnosticării face diferența, însă, întrebarea este: ajută să i se comunice pacientului care îi sunt șansele la viață?

Prognosticul pacientului este dependent de numeroși factori, inclusiv de precocitatea diagnosticului. Cum spuneam, indiferent de cât de curabilă este boala la prima prezentare, pacienții sunt foarte marcați psihologic și îngrijorați de evoluția ulterioară a acesteia. Multi dintre cei diagnosticați sunt însoțiți de familie și există o tendință de protecție din partea acesteia, inclusiv prin ascunderea unor adevăruri legate de diagnostic sau de alte date medicale. Experiența mea îmi spune că majoritatea oamenilor doresc să știe adevărul, dincolo de faptul ca etic și legal suntem obligați sa comunicăm datele medicale pacientului.

Sunt și unii care menționează expres că nu vor să afle mai mult despre boală, dar în prezent acest lucru este destul de rar. Cunoașterea adevărului, a diagnosticului și a prognosticului, poate contrar așteptărilor familiei, creste complianța pacienților la tratament. Îi ajută să ia decizii privind tratamentele de urmat, îi ajută să-și facă planuri de viitor și întărește încrederea între medici și pacienți.

Este evident că, de multe ori, imediat după comunicarea datelor legate de diagnostic și de șansele de vindecare, pacienții trec printr-o perioada de stres, uneori agitație, apare frica de necunoscut, temeri legate de modul în care vor trăi în viitorul apropiat sau pe termen lung. Ulterior se mobilizează, își setează altfel așteptările, iar complianța la tratament crește.

Esențială este comunicarea cu pacientul, modul în care îi sunt prezentate informațiile, modul în care te simte alături de el, felul cum percepe ajutorul dat de echipa medicală.

Ceea ce eu nu fac este să discut despre o perioadă de supraviețuire, fie că este vorba despre luni sau despre ani. Pacienții trebuie să înțeleagă că supraviețuirea lor depinde de mulți factori, personali și legați de tratament, iar statistica nu îi ajută la nivel individual, punctual. Însă trebuie sa știe ce este posibil, probabil sau improbabil să se întâmple, pentru a nu fi luați prin surprindere de evoluția bolii. Și că lucrurile vor fi rediscutate ori de câte ori va fi nevoie, dacă situația clinică se va schimba în bine sau în rău, dacă apar elemente noi.

“Iubesc și respect Radioterapia”

Cum ați ales acest drum profesional și cum reușiți să vă remontați, după o zi plină?

Nu am regretat niciun moment că am ales această specialitate, chiar dacă la început nu știam prea multe despre ea și nu aveam echipamentele pe care le folosim în prezent. Iubesc și respect radioterapia. Mi-a adus și îmi aduce multe satisfacții. Îmi place să comunic cu pacienții, să le ofer sprijin, sa le urmăresc evoluția. Fiecare reușită, fiecare zâmbet pe care îl readuc pe fața unui pacient, fiecare simptom pe care reușesc să îl ameliorez sau să îl fac să dispară, fiecare veste bună de la un pacient sau de la familia sa, toate mă fac să merg mai departe și mă remontează. Am și norocul de a lucra cu oameni frumoși, o echipă tânără și foarte profesionistă de medici, fizicieni și tehnicieni bine pregătiți, cu care pot realiza ce îmi propun, într-o atmosferă foarte bună.

Și, de asemenea, mă ajută să mă remontez familia mea, care este foarte suportivă și care știe că meseria pe care mi-am ales-o este una dificilă, dar care îmi place. Îmi încarc mereu bateriile acasă, alături de cei dragi.

Cât de importantă este crearea unei echipe multidisciplinare particularizate (oncolog, radiolog, chirurg specializat în oncologie), când ne referim la un pacient oncologic?

Echipa multidisciplinară este esențială. În present, în oncologie nu poți obține rezultate singur. Aici evidențele sunt atât de clare, încât nu există nici cea mai mică îndoială. Discutarea cazului, încă de la început, în echipa multidisciplinară permite abordarea corectă, individualizarea tratamentului, planificarea etapelor terapeutice, alocarea corectă a resurselor existente, în favoarea pacientului. Insist pe faptul că este un factor decisiv în îmbunătățirea rezultatelor terapeutice. În prezent, niciun caz pe care îl tratăm nu începe terapia fără o decizie de tumor board, pe care pacientul o află în detaliu.

“Am învățat și învăț mereu de la pacienți”

Care a fost cel mai dificil caz pe care l-ați tratat?

Nu aș spune cel mai dificil caz, dar mă gândesc deseori la o pacientă care s-a prezentat în urmă cu aproape 20 ani, într-o stare destul de gravă, cu o boală cu multiple metastaze, era imobilizată pe o targă datorită durerilor provocate de metastazele osoase. O pacientă care este în viață, cu care comunic și acum, cu care am avut de-a lungul timpului numeroase discuții legate de încrederea pacientului în medic, despre puterea credinței, despre modul în care trebuie și poți sa lupți pentru viață, atunci când o boală cum este cancerul încearcă să te învingă. Am învățat și învăț mereu de la pacienți.

Ce sfat le dați pacienților care au supraviețuit unui astfel de diagnostic?

Pacienților le spun mereu să nu își piardă încrederea, să fie mereu optimiști. Chiar și atunci când lucrurile nu stau așa cum și-ar dori. Să comunice cu medicii lor, să le transmită temerile, să întrebe atunci când au nevoie de lămuriri suplimentare. Să se gândească că întotdeauna mai este ceva de făcut. Să se prezinte la controale așa cum li se recomandă, chiar și după mai mulți ani în care totul a fost normal. Să iasă din încercarea asta învingători, mai puternici decât au fost. Și să trăiască frumos în fiecare zi…