Ce implică psihoterapia pacientului cu cancer?
Psihoterapia în general reprezintă un efort în partea pacientului. Anumite situații sau experiențe au dus la declanșarea anumitor conflicte interne, șabloane de gândire negativă, stări emoționale negative care în prezent sunt menținute de ceea ce se întâmplă în viața cotidiană a persoanei, cum gândește. Primul pas este recunoașterea problemei, apoi începe munca pentru a o rezolva. Dacă în plus adăugăm și o problemă de sănătate, efortul crește, deoarece pacientul se luptă și cu simptomele bolii care ridică obstacole.
Când este vorba de cancer, obstacolele de depășit sunt mult mai multe. În primul rând contează localizarea bolii, este o diferență între cancerul cu o poziționare cerebrală, neurologică sau medulară, osoasă, pentru că, în funcție de localizare, pot fi afectate funcțiile cognitive. Apoi intervine tratamentul prin care pacientul trece pentru eradicarea bolii. Radioterapia și/sau chimioterapia influențează stările fizice, intervin și modificări mai puțin vizibilite, lipsa de energie, vitalitate, dar și schimbări ale aspectului fizic, care influențează imaginea de sine.
Diagnosticul de cancer poate fi perceput ca o sentință. Există atâta greutate în acest cuvânt dată de către societate, de celelalte persoane încât pacientul ajunge să fie descumpănit, deznădăjduit, lipsit de speranță. Psihoterapia ajută pacientul să își găsească resurse pentru a face față bolii și tratamentului, de a lupta cu anxietatea și depresia care pot apărea în urma bolii și, mai important, pentru a găsi și construi un nou echilibru, o nouă viață.
Care sunt cele mai frecvente întrebări pe care vi le pun pacienţii?
Pacienții doresc să știe ce este normal și dacă sunt normali. Întreabă dacă gândurile și emoțiile legate de frică, tristețe, deznădejde, furie, supărare, sunt “normale”. Tind să se întrebe dacă sunt “normali” sau “nebuni” dacă simt sau se gândesc la ceva anume. Se compară și vor să afle dacă și alții gândesc așa sau nu. Acum depinde cum măsurăm normalitatea, cu ce normă, cu ce “metru” liniar facem calculele și comparația. Toate emoțiile au un rol, atât cele pozitive, cât și cele negative. Au rolul de a ne ghida, de a ne proteja și de a ne atenționa.
Totodată cu toții cădem la un moment dat în capcana unor tipare de gândire ilogică, nimeni nu este scutit de acest lucru, deoarece nimeni nu este pur rațional. Ce putem face în fața unor astfel de gânduri și emoții este să le observăm, cum se formează, de unde se formează, pentru că de multe ori sunt ca niște baloane de săpun.
Cum decurge o sesiune de terapie?
O ședință de terapie decurge diferit în funcție de școala de psihoterapie pe care psihoterapeutul a urmat-o. În Psihoterapia Cognitiv-Comportamentală rolul principal în problemele întâmpinate sunt gândurile, emoțiile și comportamentele pacientului. Lucram cu problemele de aici și acum, cu obiectivele pacientului pe care încearcă să le atingă, psihoterapeutul fiind un companion de drum, mai degrabă decât un ghid. În terapie analizăm gândurile, emoțiile, comportamentele care au produs și mențin problema. Prin tehnicile și exercițiile făcute în psihoterapie, cât și cele de acasă, pacientul face pași către îndeplinirea obiectivelor alese. În general putem vedea îmbunătățiri în primele 8 ședințe, în funcție de obiective și de efortul depus de pacient.
Psihoterapia- subiect tabu în România. Adevărat sau fals?
Sănătatea mintală este în general un subiect tabu, și nu doar la noi ci și în străinătate. Este mult mai ușor să discuți cu doctorul de alte lucruri jenante( de ex. probleme de urinare, excreție, reflux, regurgitări), decât să vorbești despre greutățile și problemele psihice cu care te confrunți. Există frică de judecată dacă voi spune cuiva cum gândesc sau ce simt, în special cu cât sunt mai neplăcute sau urâte. Există o concepție greșită în societate, psihiatrul=psihologul=are de a face cu nebunii. Nu doar “nebunii” merg la specialistul de sănătate mintală. Uneori este necesar un ajutor farmaceutic și psihoterapeutic pentru a trece peste anumite momente în viață, așa cum dacă am suferit o factură am nevoie de gips și cârje pentru a merge. Pentru ca apoi să reușesc să merg iarăși fără cârje după ce am dat jos gipsul.
Ce este un grup de suport?
Terapia de grup poate fi organizată în mai multe moduri, unul dintre acestea este grupul de suport prin care ceilalți membri ai grupului fomează o mică comunitate, bazată pe aceleași experiențe și probleme. De multe ori ajută să știi că nu ești singura persoană care se confruntă cu o astfel de experiență. Grupul creează un mediu în care se poate discuta despre cancer și unde fiecare membru are ceva de oferit care poate să ajute pe ceilalți membri.
Se lucrează în context de grup pentru a provoca o schimbare în viața participanților, bazată pe discuțiile și activitățile din cadrul grupului. Se dă voce grijilor, fricilor, furiei, tristeți, dar și speranței, dorinței, curajului. Fiecare persoană atinsă de cancer se luptă pentru sănătate și aici în grup ajutorul și sprijinul este acordat de ceilalți membri formându-se, astfel, o camaraderie.
E mai benefic ca pacientul să participe la ședințe într-un grup de suport sau la ședințe individuale?
Sunt două terapii complementare care nu se exclud, fiecare având punctele ei forțe. O terapie individuală nu îți oferă exemplul personal al altor pacienți care se confruntă cu cancer, dar anumite subiecte nu pot fi abordate în contextul de grup. Depinde de problema, de subiect, și de persoană. Un subiect vulnerabil pentru o persoană poate fi expus în grup, pe când pentru altcineva nu. Totodată în grup, ceilalți membri pot oferi un feedback extraordinar care, în terapia individuală, lipsește. Atât terapia individuală cât și grupul funcționează împreauna precum sarea și piperul.
Care a fost cel mai greu caz?
Fiecare caz are particularitățile lui și dificultățile lui pentru că fiecare om este o poveste, din care ies la suprafața momente care te pot lăsa uimit. Apar povestite situații din viața personală, de familie sau profesională, situații care ca om, nu doar că psiholog nu credeai că se pot întâmpla. Este liniștitor să vezi în terapie cum treptat din haos se formează ordine . Cele mai dificile momente sunt cele în care vezi că pacientului i se stinge focul și nu se mai lupta, și nimic din ceea ce faci nu reușește să îl reaprindă.
Calomfirescu Adrian
Psiholog - Centrul Medical Neolife