Radioterapia este o etapă care necesită o atentă informare, chiar dacă efectele secundare nu sunt percepute ca fiind la fel de dure ca cele ale chimioterapiei.
Dr. Liviu Stoleru, specialist radioterapeut, îi încurajează pe pacienți să discute orice nelămurire cu medicul lor.
Cum funcționează RADIOTERAPIA?
Radioterapia este una dintre metodele de bază în tratamentul multidisciplinar al cancerului, alături de chirurgie și chimioterapie. Utilizează radiații ionizante pentru a distruge celulele tumorale, menajând la maxim țesuturile sănătoase din vecinătate.
Efectele radioterapiei apar prin acțiune directă de distrugere a ADN-ului celular, sau indirectă prin formarea unor compuși chimici reactivi- radicali liberi- care reacționează cu constituenți ai celulelor tumorale, ducând la distrugerea acestora.
În cancerul de sân, radioterapia poate fi utilizată postoperator, pentru a scădea riscul de recidivă locală (reapariția bolii în locul de unde a fost îndepărtată inițial) preoperator, în cazuri de boală avansată, când facilitează intervenția chirurgicală ulterioară, sau definitiv, când intervenția chirurgicală nu este posibilă din cauza unor contraindicații medicale.
Scopul radioterapiei poate fi curativ – când speranța de viață anticipată este îndelungată și efectele adverse ale tratamentului, deși nedorite, sunt acceptabile, sau paliativ– când speranța de viață este limitată și se urmarește ameliorarea simptomelor care afectează viața pacienților.
Cât de mult a evoluat radioterapia în ultimii ani?
Progresele actuale în radioterapia sânului fac ca riscul de recidivă a bolii să fie mult diminuat, reacțiile adverse reduse la maxim, rezultatele cosmetice superioare și calitatea vieții mai bună.
Tendința în radioterapia actuala a sânului este ca aceasta să se efectueze cât mai precis – utilizând tehnici moderne, conformaționale, bazate pe imagistica 3D- și într-un interval cât mai scurt. În acest sens, se utilizează din ce în ce mai frecvent scheme de tratament care durează 3-4 săptămâni, în comparație cu cele clasice de 5-7 săptămâni.
Ce efecte secundare poate avea?
Efectele secundare ale radioterapiei pot fi acute sau tardive. Cele acute apar în cursul tratamentului sau în luna care urmează acestuia.Efectele tardive apar după 6 luni de la terminarea radioterapiei și pot fi, din păcate, de lungă durată, uneori chiar permanente.
Cea mai frecventă reacție adversă acută este afectarea tegumentară – radiodermita, care constă în modificarea culorii tegumentului – înroșire, care poate fi însoțită de mâncărimi locale (prurit), usturimi și în cazurile severe, mai rare, apariția fisurilor tegumentare, leziunilor zemuinde, cu dureri locale importante.
De asemenea sânul își poate mări volumul (edem), care , ca și radiodermita, reprezintă o manifestare a reacției inflamatorii locale produse de radioterapie.
Toxicitatea tardivă este reprezentată de limfedem (“brațul gros”), afectare pulmonară – pneumonita și fibroza pulmonară, rareori cu afectarea funcției respiratorii, afectare cardiacă.Profilaxia și tratamentul radiodermitei acute se face cu ajutorul cremelor hidratante de protecție recomandate de medicul radioterapeut, care se aplică pe tegumentele regiunii supuse iradierii după sedința de radioterapie.
Este recomandat să nu se utilizeze deodorante sau parfumuri pe regiunea tratată, întrucât acestea pot accentua reacțiile inflamatorii locale.
Ce trebuie evitat în perioada tratamentelor?
Greșeala cea mai frecventă este lipsa unei comunicări adecvate cu medicul radioterapeut curant.
Orice întrebare, neclaritate, preocupare legată de tratament trebuie lămurită în urma discuției cu persoana cea mai autorizată – medicul radioterapeut. Cu toate acestea, din jenă sau poate uneori din cauza unei lipse de disponibilitate de moment a medicului, pacientele preferă să obțină informațiile de care au nevoie de la colegi de tratament sau din diverse surse - reviste, internet- care de multe ori, nu oferă cele mai adecvate răspunsuri, întrucât fiecare pacient are particularitățile sale în ceea ce privește tratamentul și eventualele reacții adverse. De asemenea, pacientele nu utilizează decât în rare cazuri dreptul pe care îl au de a cere o a doua opinie de specialist, când își doresc mai multe explicații sau poate un alt tip de abordare terapeutică în cazul bolii lor.
Sursa:SANTE - Revista de dat curaj
Credit: Theo Pîslaru, Anca Teodorescu